Descarcă articolul în format .mp3
Era odată un tânăr care își dorea foarte mult să fie bogat. Avea această dorință atât de puternică încât a început să își cumpere cărți în care se vorbea despre prosperitate financiară. Imediat ce termina o carte aplica ceea ce învăța și nu de puține ori a fost dezamăgit. Chiar dacă materialele pe care el citea erau printre cele mai vândute, i s-a întâmplat de multe ori ca sugestiile să nu funcționeze în situația lui specifică.
E drept că au fost și unele sugestii care chiar au funcționat și aplicându-le a început să câștige mai mult. Dacă ai face însă o statistică, numai vreo 10-15% din ceea ce a citit și aplicat chiar a dat roade, iar tânărul nostru simțea că implicarea nu îi este răsplătită pe măsura efortului depus.
Văzând că obține acest rezultat prin lectura și aplicarea cărților a decis să învețe prin metode alternative. Și ce i s-a părut cel mai la indemână să facă a fost să participe la seminarii și cursuri live. Chiar dacă unele informații pe care vorbitorii în public le prezentau erau preluate din cărțile pe care tânărul le citise deja, de cele mai multe ori, din majoritatea seminariilor a învățat lucruri noi. Aplicându-le, în jumătate de an și-a mai crescut cifra din cont cu vreo 5 procente. Dar la fel, simțea că poate mai mult de atât.
Iar după ce a participat de nenumărate ori la aceleași cursuri, până la urmă tânărul a ajuns să le știe mesajul pe de rost. Nerenunțând la lectură în tot acest timp, a găsit scris undeva că dacă și-ar angaja un coach personal s-ar putea să obțină cele mai bune rezultate. Fiindcă un coach îți oferă soluții pe problemele și nedumeririle tale specifice.
Auzind asta s-a gândit că merită să încerce. Până la urmă educâdu-se din cărți și cursuri a reușit să își crească veniturile cu vreo 20%. Ideea conform căreia un coach i-ar putea oferi sfaturi personalizate avea foarte mult sens în mintea lui. Așa că a folosit acele procente pe care le câștiga el în plus prin ceea ce a învățat și a plătit un om care să îl antreneze pentru perfomanță.
În doar câteva luni, tânărului nu îi venea să creadă ce rezultate extraordinare obține. Se întreba la modul cât se poate de sincer de ce nu s-a gândit să facă asta de la bun început. Acum, reușea ca lună de lună să câștige cu 50% mai mult. Acest procent fiind unul chiar impresionant. După un timp însă, omul pe care îl angajase nu a mai avut nimic să îi transmită. Iar dacă voia mai mult tânărul nostru trebuia să facă altceva.
Văzând cât de dornic să învețe este tânărul din fața lui, coach-ul i-a recomandat să facă o excursie așa cum și el făcuse când era de vârsta tânărului.
„Undeva în munții din Tibet există un om care m-a învățat pe mine tot ce știu” i-a spus coach-ul. „Dacă vrei să continui să te dezvolți, îți recomand să mergi la el și să înveți prin experiență practică. Mi-am dat și eu seama că în aceste luni cât am lucrat împreună ți-am predat cam tot ce știam. Să rămâi lângă mine ar însemna să stagnezi. Nici eu și nici tu nu ne dorim asta, așa că dacă vrei te pot învăța cum să ajungi la omul munți.”
Oricât de curajos era tânărul, de această dată se simțea cu adevărat speriat de ceea ce urma să facă. Însă dacă antrenorul său personal îl ajutase atât de mult, și-a imaginat pentru câteva clipe cât de mult l-ar putea ajuta în obiectivul său întâlnirea cu acel maestru bătrân(așa cum îl descrisese coach-ul). Prin urmare a acceptat propunerea, iar 1 lună mai târziu avea tot bagajul pregătit pentru un lung drum.
Să ajungă în Tibet i-a luat 2 săptămâni, iar să îl găsească pe maestru s-a dovedit o adevărată aventură. Întrebând din om în om până la urmă l-a găsit și pe omul pe care îl căuta.
La început maestrul i-a spus că nu are timp să mai școlească pe nimeni. Dar când tânărul a adus în discuție numele coach-ului său, maestrul s-a arătat dispus să facă o excepție. Ia spus însă: „O să accept să stai în preajma mea, dar o să trebuiască să înveți singur. Nu o să am timp să extrag morala pentru tine. Așa că pur și simplu fii atent la ce fac și descoperă propriile concluzii.”
Dacă nu exista nicio altă posibilitate, tânărul a acceptat cu bucurie și această variantă.
După prima zi în care tânărul a locuit alături de maestru, nu a putut să nu observe că nicăieri în jur nu există absolut niciun scaun. Văzând acest lucru și simțindu-se în mod evident inconfortabil tânărul s-a gândit: „Ce pot să învăț eu de la omul ăsta despre bogăție și abundență, dacă el nu își permite să cumpere nici măcar un scaun pe care să stea el? Nu mai zic nimic de musafiri, dar măcar lui putea să își ia un scaun.” Primele ore au trecut greu, dar până la urmă s-a făcut dimineață. Soarele nici nu a răsărit bine, iar maestrul l-a trezit pe tânăr: „Trebuie să mergem la piață.”
Zis și făcut. Tânărul a mers împreună cu maestrul la piață. Drumul a fost lung și anevoios, iar când au intrat în piață toate produsele i se păreau tânărului cât se poate de îmbietoare. În stânga un cofetar te imbia cu miros de plăcinte. În dreapta fructe proaspete. Iar fix în față legume dintre cele mai alese. Tânărul ar fi mâncat absolut orice, dar ca un elev conștiincios și-a păstrat atenția asupra maestrului. Acesta s-a oprit în cele din urmă în fața unui stand unde vânzătorul avea mere spre vânzare. Deja imaginația tânărul a luat-o razna. Și-a imaginat că maestrul își cumpără mere și îi va da și lui unul să mănânce. Numai că ce să vezi. Imediat ce și-a umplut traista cu mere, maestrul i-a oferit-o pe toată primului om care i-a cerut un măr.
După ce a oferit plasa cadou, i-a spus tânărului: „Piața este gata, hai să mergem acasă”.
„Omul acesta probabil își bate joc de mine”, și-a spus tânărul, dar fiindcă avea foarte mare încredere în coach-ul care îl trimisese de fapt la acest călugăr tibetan, a decis totuși să rămână.
În drum spre casă tânărul i-a spus:„ Maestre, nu m-aș fi așteptat să faci lucruri lipsite de sens. Ce înseamnă asta? Merge două ore la piață pentru a cumpăra o sacoșă de mere. Nu facem nimic cu ele, nu mâncăm nici măcar un măr niciunul dintre noi, iar tu le dai pe toate altcuvia. Iar acum mergem iarăși 2 ore pe drum, și nu știu dumneavostră, dar eu sunt rupt de foame. Simt că nu mai pot.”
„Tinere”, i-a răspuns maestrul, „îmi pare rău că am uitat să îți spun, dar astăzi este zi de post negru. Cu alte cuvinte, noi astăzi nu mâncăm. Iar referitor la lucrurile fără sens, te invit să nu tragi concluzii pripite. Nimic din ce am făcut noi astăzi nu este cu adevărat lipsit de sens.”
„Vorbește în dodii” și-a spus tânărul. „Nu știu de ce nu mă miră?! Toți maeștrii aceștia vorbesc în parabole. Eu nu văd care-i rostul, dar poate o să mă prind până la urmă”.
Și cum mergeau ei așa pe drum, dintr-o dată le iese în față un căruțaș care se părea că era și meșter în același timp. El avea căruța plină cu obiecte de mobilier, printre care și scaune. Mergea să le vândă la târg. Iar fiindcă meșteșugarii rar ratează o ocazie să îți vândă, omul din căruță le-a spus celor 2: „Am scaune de cea mai bună calitate. Sunt lucrate manual și rezistă 100 de ani. Dacă achiziționați unul acum, vă fac și reducere”.
Nu mică i-a fost mirarea tânărului când a văzut că maestrul își scoate banii pe care îi ținea la curea și cumpără unul dintre scaune.
„Cumpără un scaun numai pentru el” și-a spus tânărul. „Mai este și egoist pe deasupra, dar parcă mi-ar fi citit gândurile. Măcar și-a luat unul pentru el, și poate pe viitor va mai cumpăra și pentru eventualii musafiri. Toate au început”.
Aceasta era prima dintre acțiunile maestrului care părea să aibă cât de cât sens în ochii tânărului. Numai că sensul avea să se piardă cât de curând. Asta pentru că atunci când au ajuns înapoi în localitate, maestrul a luat-o pe rută dubioasă care nu ducea la casa maestrului.
Tânărul a început să devină suspicios, așa că l-a întrebat: „Unde mergem? Nu seamănă cu drumul spre casă?”
„Eh, mergem să facem acest scaun cadou” i-a răspuns maestrul.
Ei bine, asta întrecea chiar orice măsură în ochii tânărului. Când se gândea și el că vede la maestru ceva ce are sens, tocmai a fost anunțat că scaunul va fi făcut cadou.
„Dar nu înțeleg” a spus tânărul.
„Păi ce nu înțelegi? Primarul se învârtea zilele trecute prin oraș și căuta un scaun. M-am gândit să mă duc să i-l fac pe acesta cadou”
Când au ajuns la casa primarului, tânărul a observat un lux cum rar văzuse el vreodată. Acolo primarul avea tot felul de fotolii din piele și scaune extravagate. Taburetul pe care i-l ducea maestrul cadou putea fi considerat chiar o jignire.
În câteva minute însă, primarul le-a ieșit în întâmpinare, a făcut o plecăciune în fața maestrului și i-a mulțumit cu sinceritate.
Tânărul credea că visează. Era bulversat complet. „Cum se poate așa ceva?” și-a spus el. „Omul acesta părea să fie atât de bogat și totuși s-a comportat cu umilință în fața maestrului și a acceptat și darul. Iar omul acesta(maestrul) face numai lucruri absurde. Respectul pe care i-l purta primarul a fost evident. Dar pentru ce să respecți un asemenea om a căror fapte sunt lipsite de orice logică?”
În cele din urmă au ajuns și la casa maestrului, acolo unde ziua s-a încheiat fără a servi niciun fel de mâncare, exact așa cum maestrul anunțase. Ziua de post negru este zi de post negru.
Noaptea a trecut, tânărul nu prea s-a odihnit fiindcă îi era destul de foame, dar totuși într-un mod ciudat, dimineața se simțea destul de odihnit.
„Astăzi mergem la cosit” i-a spus maestrul.
Tânărul a mai făcut această muncă acum ceva timp la bunici la țară, așa că nu a fost foarte surprins.
Imediat ce au ieșit din casă, un cerșetor aștepta după colț. Atunci când maestrului i s-au cerut bani, acesta a băgat mâna la curea și a scos de acolo o monedă pe care a dat-o cerșetorului.
„Ia uite, omul acesta dă bani cerșetorilor, dar în casa lui se doarme pe jos. Ce prost am fost că am venit aici să învăț lucruri despre abundență. Cum aș putea învăța ceva despre abundență de la un om care doarme pe jos și dă bani cerșetorilor(aceasta fiind în sine o acțiune nu tocmai recomandată din ce am citit eu prin cărți)” și-a spus tânărul.
Tânărul nici bine nu și-a terminat gândul că maestrul s-a întors înspre el și i-a spus: „Eu mă duc oricum la câmp, însă tu te poți întoarce de unde ai venit. Toate evenimentele din care ai fi putut să înveți s-au succedat deja în fața ta. Eu nu mai am nimic să te învăț despre abundență, iar așa cum ți-am spus de la început, nu am timp să stau să îți dau explicații. Așadar, poți să îți vezi de drum”
„Dar maestre” i-a replicat tânărul. „Eu nu am înțeles chiar nimic din aceste câteva zile. Chiar era ceva de înțeles? Mie toate mi s-au părut că au fost înconjurate de un profund non-sens.”
„Ești amuzant tinere. Tocmai ți-am arătat cea mai puternică lege a abundenței și tu spui că totul este un non-sens? Atunci înseamnă că mi-am pierdut vreamea cu tine” i-a răspuns maestrul.
„Dar nu se poate așa ceva! Nu am bătut atâta drum degeaba. Nu voi pleca de aici până ce nu îmi veți spune care este acea lege atât de extraordinară a abundenței care reiese din toate aceste acțiuni lipsite de sens.”
„Treaba ta. Ți-am spus că nu o să-ți dau explicații suplimentare. Dar dacă vrei să insiști, nu te voi alunga. Oricum știu sigur că nu îți voi da niciun răspuns” a replicat maestrul.
Observând această situație ciudată, tânărul nu a renunțat totuși. Unul dintre punctele sale forte era determinarea așa că a rămas acolo și în fiecare zi îi tot cerea maestrului să îi explice.
Nu îți mai spun cum a decursul totul fiindcă ne-ar lua prea mult timp, dar ceea ce trebuie să știi este faptul că zilele s-au transformat în luni. Lunile s-au transformat în ani. Iar în toată această perioadă, tânărul i-a cerut în fiecare zi maestrului să îi explice, iar acesta a tot refuzat, iar și iar. Asta până în cea de-a 1000 zi.
Atunci când tânărul a cerut pentru a 1000 oară, maestrul s-a decis să dea curs cererii și i-a spus tânărului: „Acum cred că ești pregătit. Nu știu dacă tu le-ai numărat, însă astăzi a fost cea de-a 1000 zi în care mi-ai cerut o explicație. Ținând cont de număr ți-o voi oferi pur și simplu. Am încredere că vei folosi în mod înțelept această înțelepciune.
După atâția ani și atâta insistență, tânărului nu îi venea să creadă că ceea ce trăiește chiar se întâmplă cu adevărat. Maestrul chiar urma să îi dezvăluie ceva important, iar tânărul avea ochii în lacrimi.
„Uite despre ce este vorba prietene. Legea sună în felul următor…dar te rog să fii ochi și urechi fiindcă nu o voi repeta”.
„Sunt cât se poate de atent și entuziasmat maestre” a răspuns tânărul.
„Cea mai măreață lege a abundenței sună în felul următor: OFERĂ CEEA CE ÎȚI DOREȘTI SĂ PRIMEȘTI. Și să știi că funcționează de fiecare dată. Indiferent de ceea ce îți dorești să obții, fii tu cel care oferă. Este adevărat că în primele tale zile aici am făcut niște lucruri absurde. Recunosc că dacă nu aș fi vrut să îți predau o lecție, nu aș fi făcut niciunul dintre acele lucruri. În prima dimineață însă m-am trezit cu o poftă inexplicabilă de a mânca un măr. În mod normal, m-aș fi dus la piață, aș fi cumpărat un măr și l-aș fi mâncat, dar fiindcă te aveam pe tine lângă mine am aplicat legea abundenței. Am oferit ceea ce îmi doream să primesc.
Mai apoi, ai observat și tu că eu stau pe jos și nu am scaun. Eu mi-am dat seama că pe tine te deranjează acest lucru. Așa că am decis să ofer și ceva ce îți dorești tu să primești. Te-am implicat și pe tine în proces. Tu m-ai ajutat să aleg scaunul, și m-ai ajutat și să îl car până la primar. Așa că în acest pas al doilea te-am ajutat și pe tine să oferi ceea ce îți dorești să primești.
Iar momentul în care am considerat că tot ceea ce puteai să înveți s-a terminat, a fost acela în care i-am oferit cerșetorului un ban. În lumea din care vii tu și în care o să te întorci, abundența este destul de bine legată de bani. Dacă vrei mai mulți bani, nu trebuie decât să dăruiești și tu la rândul tău bani unor oameni sau cauze în care crezi. Cerșetorul respectiv nu era un oarecare. El stă în fiecare zi la aceeași oră în același loc. Este un om cu care îmi face plăcere să discut și îi știu familia. Dacă vrei mai mulți bani, dăruiește bani cauzelor și oamenilor în care crezi, și astfel vei avea tu însuți mai mult.
Așadar, tot ce s-a întâmplat în acele câteva zile de început a avut unul și același mesaj: OFERĂ CEEA CE ÎȚI DOREȘTI SĂ PRIMEȘTI. Aceasta este cea mai importantă lege a abundenței. Acum întoarce-te la tine acasă, bucură-te de abundență aplicând legea, dar învață-i și pe alții cum să se folosească de această frumoasă lege. Energia acestui principiu se află peste tot în jurul vostru, ar fi păcat să nu o folosiți”
Cu ochii în lacrimi, tânărul a înțeles că lucrurile erau de fapt cât se poate de simple, numai în mintea lui păreau complicate.
A doua zi tânărul și-a luat rămas bun de la maestru și întorcându-se acasă, în câțiva ani a devenit cel mai bogat om de pe planetă. A trăit până la adânci bătrâneți fiind sănătos și bucurându-se din plin de abundență.
A scris chiar și o carte care s-a vândut în milioane de exemplare și pe care citind-o, și alți oameni au reușit să experimenteze același nivel de abundență. Ideea principală a cărții era OFERĂ CEEA CE ÎȚI DOREȘTI SĂ PRIMEȘTI.
În încheierea acestui articol din Academia Fericirii, te invit și eu pe tine să aplici acest principiu și să permiți abundenței să îți coloreze viața.
Iar pe lângă aplicarea acestui principiu, te invit să vizionezi și interviul înregistrat pe care i l-am luat lui Florin Păsat. Asta pentru că dacă vrei să amplifici cu mult efectele legii care funcționează oricum și care spune OFERĂ CEEA CE ÎȚI DOREȘTI SĂ PRIMEȘTI mai poți folosi o unealtă care să te facă să ajungi acolo unde îți dorești mult mai rapid și mai eficient. Iar acea unealtă este recunoștința. După ce ai oferit, fii recunoscător pentru că ai oferit. Simte emoția, și astfel puterea legii va fi amplicată, iar tu te vei putea bucura de rezultate mult mai rapid.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu