Astăzi mi-am propus să îți prezint o nouă perspectivă referitor la recunoștință. Am auzit de foarte multe ori de la oameni cărora le-am sugerat să practice recunoștința, următoarea întrebare: „cui?”, „cui să fiu recunoscător?”
Răspunsul cel mai simplu pe care l-am oferit în majoritatea cazurilor este: „Universului”. Am observat însă în timp că acest răspuns era perceput de cele mai multe ori ca nesatisfăcător.
De aceea, schimbarea de perspectivă pe care ți-o propun astăzi este aceea că recunoștința este mai mult o trăire decât un act sau o acțiune în sine.
Iar pentru ca să înțelegi mai ușor la ce mă refer o să mă leg de o altă trăire pe care presupun că ai experimentat-o măcar o dată în viața ta. Ar fi interesant să îmi spui că nu ai experimentat niciodată această trăire, însă bănuiala mea este aceea că cel mai probabil ai experimentat-o. Iar trăirea la care mă refer este: melancolia.
Așadar, dacă te-ai întrebat vreodată cui să adresezi recunoștința, te-aș întreba cui ai adresat trăirea melancolică pe care probabil ai experimentat-o cândva în viața ta.
Dacă ești sincer, o să răspunzi că nimănui. Și asta pentru că melancolia, la fel ca și recunoștința autentică este o trăire și nu un act.
Te invit ca dacă nu conștientizase-i deja asta să accepți această schimbare de perspectivă în viața ta. Și asta pentru că dacă schimbi felul în care privești lucrurile, lucrurile se schimbă. Țin să subliniez acest aspect în acest moment al modulului 3 fiindcă dacă ai început practica recunoștinței la începutul acestei luni, știu că este foarte probabil ca să fi renunțat deja până în acest moment.
Așa că dacă ai renunțat, iată o modalitate prin care să nu te dai bătut. Folosește-te de această perspectivă a trăirii în cadrul sesiunii de recunoștință de astăzi. Astfel vei da practicii un restart sau continuitate în cazul în care ai practicat recunoștința în fiecare zi de la începutul modulului și până astăzi.
Cum fac să simt această trăire?
Și aceasta este o întrebare pe care am primit-o des de-a lungul timpului. Dacă este să fiu 100% sincer la această întrebare răspund cu o alta: „Cam cât de mult îți dorești tu de fapt să simți această trăire?” Răspunsul pe care îl dai este esențial.
Fiindcă așa cum pofta vine mâncând, trăirea vine practicând.
Marea greșeală pe care o fac majoritatea oamenilor este aceea că vor rezultate imediate. Nu fă aceeași greșeală. Iar dacă îți dorești cu adevărat să respiri recunoștință prin fiecare por nu renunța la practică timp de 60 de zile. Fără nicio excepție, practică timp de 60 de zile recunoștința în fiecare dimineață și în fiecare seară.
Chiar dacă nu simți nimic. Chiar dacă ceea ce rostești în timpul practicii nu sunt decât niște idei care îți plac, dar pe care nu le simți neapărat. Chiar dacă ai împrumutat lista cuiva și nu faci decât să repeți acele lucruri în fiecare dimineață și în fiecare seară.
Dacă îți dorești cu adevărat trăirea recunoștinței în viața ta, nu renunța nici în ruptul capului. Iar eu îți garantez în proporție de(mă încumet să zic) 100% că după 60 de zile în care în fiecare zi ai avut 2 sesiuni de recunoștință, vei începe inevitabil să trăiești ceea ce până acum numai rosteai.
Dacă decizi că merită să faci acest efort depinde însă în totalitate numai și numai de tine. Iar dacă ești în dubii, am cules astăzi câteva motive argumentate științific pentru care merită să fii recunoscător. Motive pentru care, dacă nu simți deja trăirea autentică a recunoștinței, merită să faci chiar din ziua de astăzi prima din cele 60 de zile de care am vorbit mai sus.
Rezultate științifice
1. Practica te transformă într-un om fericit
Rezultatul acestui studiu vine să confirme de fapt ceea ce am subliniat mai sus acolo unde spuneam că a trăi sentimentul este esențial. Însă dacă nu îl trăiești, să practici recunoștința te poate face să îl trăiești. Studiul publicat în 2003 în Journal of Personality and Social Psichology a demonstrat în primul rând faptul că oamenii care sunt fericiți tind să fie mai recunoscători și să aprecieze cu adevărat ceea ce au. Același studiu a demonstrat însă și faptul că a practica recunoștința voit(așa cum ți-am sugerat cu exercițiul celor 60 de zile) te face mai fericit.
2. Practica te ajută să nu cazi într-o eventuală capcană
Să practici recunoștința în mod regulat te ajută să devii stăpânul minții tale. Și spun asta pentru că acest al doilea studiu pe care o să îl amintesc aici a demonstrat că oamenii tind să uite în mod natural toate binecuvântările care le sunt dăruite zilnic de către Univers. Psihologii care au condus acest studiu au demonstrat că durerea de a pierde ceva este de două până la patru ori mai puternică decât bucuria de primi același lucru. Prin practică, tu poți să inversezi acest rezultat în cazul tău. Stă în puterea ta.
În loc de final
Ca să concluzionez mesajul pe care ți l-am transmis astăzi sună în felul următor:
Recunoștința autentică este o trăire pe care dacă nu o simți deja, o poți obține prin practică. Tot ceea ce trebuie să faci este să te angajezi și menții în exercițiu pe o durată de 60 de zile. Dacă cumva ai renunțat să practici recunoștința, folosește-te de acest mic substrat pe care ți l-am explicat astăzi și readu această magnifică practică în viața ta. Fii recunoscător zilnic pentru binecuvântările din viața ta. Apreciază ceea ce ai, și o să vezi cum acele lucruri pe care te concentrezi cresc în intensitate și te conduc într-un final la trăirea recunoștinței adevărate.
Îți mulțumesc că ești!
———————————————————————————————
- Emmons, R. A., & McCullough, M. E. (2003). Counting blessings versus burdens: An experimental investigation of gratitude and subjective well-being in daily life. Journal of Personality and Social Psychology, 84(2), 377–389.
- Tversky, A., & Kahneman, D. (1992). Advances in Prospect Theory: Cumulative Representation of Uncertainty. Journal of Risk & Uncertainty, 5(4), 297–323.




